Ioana Marghita

Pentru mine, Universitatea Națională de Muzică din București a însemnat în primul rând o serie de întâlniri privilegiate, pentru că am avut șansa să pot studia cu profesori pentru care munca la catedră a reprezentat și reprezintă o vocație practicată mereu cu pasiune. Felul în care mă raportez azi la muzică li se datorează în mare măsură acestor oameni, cărora le păstrez o caldă recunoștință. Am încă amintiri vii de la anumite cursuri, încă mai rețin atmosfera din diferite săli, mai mari sau mai mici, și mirosul și liniștea din bibliotecă și mediatecă. 

UNMB a însemnat, totodată, spațiul în care am legat unele dintre cele mai frumoase și mai durabile prietenii din viața mea, dar și locul în care mi s-au definitivat opțiunile de viață și, mai ales, cele profesionale. 

Am avut șansa să pot pleca de 3 ori pe perioada studiilor masterale și doctorale cu burse (Erasmus și CEEPUS) în Germania și Austria, să cunosc, să respir și să trăiesc atmosfera unor importante orașe universitare ca Weimar, Graz și Berlin, experiențe, de asemenea, inestimabile pentru formarea mea umană și profesională. 

UNMB este și locul unde am lucrat vreme de 5 ani în cadrul Departamentului de Relații Internaționale, imediat după terminarea studiilor masterale, un alt prilej de a mă apropia de instituție și oamenii săi dintr-o altă perspectivă, administrativă. 

În prezent, de câte ori trec pe lângă clădirea de pe Știrbei Vodă, mă încearcă o senzație de familiaritate, de căldură și de nostalgie, pentru că acolo, între pereții săi, e și o parte din cea mai frumoasă perioadă a tinereții. Și nu doar a mea.